Bükreş Blog

Sadionul Dinamo / National

2012-01-17T17:28:00.001+02:00

Din ciclul "poze de pe net", doua imagini cu stadioanele Dinamo si National, din anii '50.

Tinerii adormiți aruncă cu pietre. “We are fucking angry!”

2012-01-16T17:34:00.000+02:00

Un articol si imagini de Vlad Ursulean, preluate aici dupa ce i-a fost atacat site-ul...

Cine-s huliganii, cine-s nenorociții, cine a devastat centrul Bucureștiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghițit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linșat de niște cetățeni. Și am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generația adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi și salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade și aruncând bucăți de borduri.

Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de niște huligani, ultrași, puși de dracu’ știe cine să strice frumusețe de protest pașnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei și i-au împins spre Piața Unirii. Și s-a petrecut ceva bizar.

Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piața Universității. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit și manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Și nu eram singur.

O mulțime de grupulețe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj și se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduțele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în fața lor și le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieșeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduțe, unde-i plin de polițiști locali foarte chill, și găsim o breșă abia pe la Hanul lui Manuc.

“What the fuck?!”

Când ajung la Unirii rămân paralizat și mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament și, oh, țipetele îngrozitoare…

O trupă de jandarmi costumați ca țestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În stația lor strigă unul să intre în nuștiuce poziție de luptă în față la H&M… Băi, ești nebun? În București?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.

O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea niște pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă și fac un rând pe toată strada în fața magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieșirea din pasaj îi întimpină pietrele. Niște băieți cu fulare pe față ies de după un bloc și bombardează.

Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene și câteva artificii care aruncă scântei în toate părțile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc ușurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o mașină, să nu mă ia noul val de pietre.

“We are fucking angry!”

Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în față la millenium bank, câțiva băieți devastează stația de autobuz. Sparg toate geamurile cu niște lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditații la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieșit la terasă.

Fugăriții din toate colțurile pieței profită de retragerea jandarmilor și se strâng în intersecția de la mcdonalds. Gonesc cu pietre și ultima mașină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care țin minute-n șir. Arafat! Libertate! Jos nenorociții! Parcă sunt hipnotizați, se plimbă zâmbind, ca la revelion.

Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioși, lumea pestriță pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul țintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulțimea pornește înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.

“Lasă pozele, ia o piatră!”

În mulțime intră și o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticați că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniștiți pe-o străduță. I-au văzut că-s țigani… Iar în prima linie sunt mult-huliții ultrași, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaște după haine, că și eu am geacă neagră și fes pe cap și fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizați, știu cum se mișcă jandarmii, sunt singurii cu experiența confruntărilor.

La intersecția cu strada Colței dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii și când au văzut mulțimea s-au retras în fața spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada și ne întâmpină cu două canistre de gaz și niște artificii superbe. Băieții ripostează cu pietre și se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâțână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.

“Inculții ăștia au pus jandarmii pe noi!”

Cei mai din spate găsesc alte activități recreative. Un tip scrie cu șprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puțin și izbucnește în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuță în mână, ridică o piatră colțuroasă și o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câțiva băieți discută politică. “Ăștia n-au pic de cultură, mă, inculții ăștia mzau trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenții care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toții călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.

E ușor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverși. Și cei care agitau pancarte, și cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioți cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelariști anticapitaliști, care opreau mașinile și urlau “Unde mergeți?! Dați-vă jos și protestați!”

Poate au fost cu toții provocați și manipulați. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupți, pe incompetenți, pe sistemul care-și bate joc de ei și-i alungă din țară. Furia asta nu era falsificată. Și oamenii învățau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturalețea cu care au învățat să joace Farmville.

“Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”

Înapoi la Colței, situația devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie și din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Stația de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a cățărat pe chioșcul de ziare și smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobește în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem și pe ăștia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!”

Brusc, un tip își dă seama că eu am o cameră în mână și alta pe cap și am filmat absolut tot. Se repede la mine și alții îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieții în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate și apar alți oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”

“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”

Le urez an nou fericit salvatorilor și o tulesc pe străduțe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.

Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiți pe asfalt zece tineri înconjurați de mascați. Nimeni nu mișcă, parcă-s zece pui congelați. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul și se repede cu pulanul la mine. Îi bag în față o legitimație de presă și se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos și-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.

Gustave Le Bon în acțiune

Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulți jurnaliști să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă și unul dintre cei descriși ca ultrași la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acțiune!” Mai ia o gură de bere și adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluției?”

La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloși pe SMURD, abia dacă-ți mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.

Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor și, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!”

Îmi fac doar datoria.

Sursa: http://vlad.ursulean.ro/

Schimbarea la fata a cartierului Pantelimon

2011-11-22T16:35:00.017+02:00

Cartierul Pantelimon a fost ocolit de proiectele maretilor investitori spre deosebire de Militari, de exemplu, unde mall-urile se intrec care sa fie mai mari, mai inalte, si asa mai departe.

Bineinteles, ca dezvoltarea partii de est a orasului a fost numai o chestiune de timp, si uite ca timpul a venit. Va voi prezenta doua proiecte mari care isi propun sa schimbe infatisarea cartierului.

Primul apartine unor investitori privati care vor sa construiasca pe platforma fostei uzinei Electroparataj (demolata anul trecut) un mall de nici mai mult, nici mai putin 7 hectare. Mallul va avea subsol (cu trei etaje), parter şi două etaje supraterane, precum şi o parcare de 3.000 de locuri si se pare ca va fi gata in 2014. Pe langa mall, va aparea si un nou hipermarket, cu toate ca mai exista unul in zona, nu foarte departe, la capatul tramvaiului 14.

Si apropo de hypermarketurile din Bucuresti, de aici am aflat ca in urmatorii ani mai sunt in plan sa apara alte 7, pe langa cele circa 20 deja existente.

Mai multe detalii gasiti despre mall din Pantelimon gasiti aici si aici.

Cel de-al doilea proiect apartine municipalitatii care vrea sa investeasca 70 milioane euro pentru refacerea carosabilului pe Sos. Pantelimon si Iancului si sa construiasca un punct intermodal in fata hypermarketului Cora de la capatul tramvaiului 14.

In punctul intermodal vor opri toate mijloacele de transport in comun, precum si metroul atunci cand va fi realizat (personal nu cred ca mai repede de zece ani).

Pe carosabil vor fi modificate liniile de tramvai si de autobuz astfel:

1.linia de tramvai, de pe mijlocul bulevardului, va fi inaltata cativa centimetri astfel incat sa nu poata urca masinile si va fi inverzita prin plantarea de gazon

2.statiile de autobuz si tramvai vor avea copertine

3.cele 2 sosele vor fi introduse in sistemul inteligent de management al traficului, fiind montate semafoare inteligente care isi schimba timpii de asteptare in functie de valorile de trafic.

Curios mi se pare ca nu scrie nimic de pistele pentru biciclisti. Mai multe detalii gasiti aici.

Cocalari - pictures by Alfredo D'Amato

2011-11-20T15:29:00.006+02:00

"Many families who lost their homes following the fall of Ceausescu in 1989 finally settled in the suburbs of Bucharest, populating the familiar towerblocks of the communist regime. Others were not so fortunate.

In Calea Vacaresti, south east of the capital, four families have made their homes in the dried out basin of an artificial lake, constructing shacks from bricks, plastic and cartons in which to live. Unregistered at birth, the poorest people of Romania are not even citizens in their own country.

When the weather permits, they dig for scraps of iron, copper and aluminium to sell to local car wreckers, but the advent of winter renders the frozen earth impenetrable. With sheets of plastic serving as windows, the temperature inside the shacks is no different to that outside, maybe 20 or 25 degrees celsius below. Anything and everything is burnt in a bid for warmth. The five

children who live on the site do not leave their sheds all winter, breathing in fumes from scraps of rubber and plastic bubbling in the flames.

The bed being carried across the tramlines will serve as fuel not sanctuary. Clothes are removed and thrown onto the fire too. Five-year-old Corina and her younger brother Claudiu both experienced problems with walking development, as a result of their enforced winter confinement.

The first time Corina walked on flat ground, she fell over; her formative steps were taken on the lakeside at a 45 degree angle. Grandmother Eliana is their sole guardian; their father is in jail, their mother long since disappeared. Eliana’s biggest fear is that the police will come and smash up their home, as part of their annual spring ‘clean-up’ campaigns. Her one wish is to live in a council house, like the ones she can see across the basin through her plastic windows.

Lele, a 33-year-old Romanian Gypsy of the Cocalaripeople, does not complain about life in the basin, in as much as he is accepting of an unconventional lifestyle.

But accustomed to communal living, it is the isolation he finds difficult for himself and his young family.

In summertime, Lele and the other men can sometimes get black market work. They travel into the city where they build big houses for the better-off of Bucharest."

Details about Alfredo D'Amato's book here.

Back to the future

2011-11-15T20:57:00.001+02:00

Csegzi Kamilla, Hoffman Alexandru and Moldovanu Vladimir design for eVolo’s 2010 Skyscraper Competition. Details here and here.

Bukresh bombs

2011-11-15T20:40:00.001+02:00

Din acelasi ciclu, 'poze de pe net', imagini aeriene cu bombardamente asupra Bucurestiului din al doilea razboi mondial... Preluate de aici si de aici

NOIR! La nouvelle vague

2011-11-15T20:34:00.001+02:00

Wonderful B&W pictures of Bucharest on this tumblr photo blog - La nouvelle vague

Hello boys!

2011-11-15T20:20:00.001+02:00

Din ciclul 'poze de pe net', 'arc peste ani', doua fete cucuiete... la strandul Lido in anii '30

Bucurestiul lui Andu Simion

2011-11-03T21:35:00.002+02:00

Andu Simion este unul din fotografii mei favoriti de mult timp, e halucinant de activ, greu de tinut pasul cu tot ce face cu aparatul de fotografiat si cu multe alte aparate... dati un click aici sa vedeti to serie de gif-uri animate cu imagini din minunatul Bukresh... enjoy!

Smokey! Cismigiu super long!

2011-10-13T13:46:00.001+03:00

Not sure how old this is or what's the story of the cigarettes brand (I only stole the picture from Silviu Visan's facebook) but the design is just marvellous!

Bukresh (trams) in 1982

2011-10-12T18:16:00.000+03:00

Cateva fotografii minunate ale unui Englez fan al transportului public. Precum multe alte imagini ale pasionatilor de tramvaie, de la un moment dat incolo imaginile incept sa devina interesante mai ales pentru ce se vede in jurul tramvaiului. Ii las pe specialistii in istoria recenta a orasului sa sublinieze locatiile in care au fost facute imagini. Pe mine ma impresioneaza atmosfera Bucurestiului (si a Romaniei) anului 1982 suprinsa de Richard Lomas.

Modernism interbelic vs pickhammer

2011-10-06T14:56:00.003+03:00

Construit in perioada interbelica peste drum de Blocul Scala al lui Rudolf Fraenkel, impreuna cu care formeaza o compozitie interesanta, blocul modernist de mai sus a inceput sa fie consolidat acum vreun an de zile.

Trecand din nou prin fata lui, am observat doua lucruri. In primul rand cladirea veche disparuse in intregime, fiind inlocuita de o structura de beton. Apoi, citind panoul din fata cladirii, mi-am dat seama ca exista o contradictie intre 'modificarile interioare... si consolidare' si disparitia intregii cladiri si inlocuirea ei cu una noua.

Din cate stiu, consolidarea unei cladiri inseamna lucrari la structura de rezistenta, si nu inlaturarea tuturor elementelor unei constructii, de la partitiile interioare si structura, pana la fatada. Cand am ajuns acolo, un muncitor inlatura si ultimele bucati din cladirea veche, care mai ramasesera la ultimul etaj.

Faptul ca majoritatea cladirilor de pe Magheru vor cadea la urmatorul seism e un fapt cunoscut. Totusi, nu mi se pare un motiv suficient pentru a face genul asta de restaurari cu demolare / reconstructie integrala. Noua cladire va arata asa:

Pe pagina antreprenorului, la descrierea imobilului, se spune, intr-o engleza aproximativa:

"The historical building is located on the prominent Magheru Boulevard in Bucharest and it represents a standing prove of the Romanian Modernism period."

Telegondola lui Ontanu a fost amanata de Comisia de Urbanism

2011-10-05T13:00:00.008+03:00

Proiectul pentru constructia unei telegondole care sa lege estul Capitalei, de la Cora Pantelimon cu nordul orasului, la Piata Presei Libere, a fost respins momentan de arhitectii primariei pe motiv ca este unul comandat politic si pentru ca afecteaza spatiile verzi, inclusiv monumentul national - parcul Herastrau.

Casandra Rosu, membru in comisie spune: "Peste Colosseum ati vazut vreo telegondola? Intr-un oras serios, anumite zone istorice trebuie privite cu seriozitate si trebuie protejate. Eu sunt categoric impotriva acestui proiect".

Comisia nu a luat inca decizia finala si a cerut firmei de proiectare Kasol Grup sa revina cu justificarea traseului turistic, inaltimea stalpilor raportata la vizibilitate, studii istorice, studii de trafic, studii de fundamentare si de reglementare a cailor de acces, astfel incit acestea sa fie in strinsa legatura cu transportul public.

Proiectul, care costa 20 milioane euro, prevede ca telegondola sa circule pe un traseu de 10 km si sa opreasca în 5 statii:
- Cora Pantelimon
- Lacul Plumbuita
- Barbu Vacarescu
- bd. Aviatorilor
- DN1 la Piata Presei

Mai multe informatii despre decizia comisiei aici si despre proiect aici.

Un bloc art deco din Bucuresti

2011-09-28T15:13:00.001+03:00

Una din perioadele mele preferate in arhitectura si design, momentul de trecere de la art deco la modernism... un exemplu minunat, intr-un bloc din bucuresti, cu o calitate a finisajelor excelenta, de altfel foarte bine ingrijit...

PMB a lansat 39 de proiecte in noul Plan de Dezvoltare Urbana

2011-09-21T17:23:00.007+03:00

PMB a lansat in dezbatere publica Planul de Dezvoltare Urbană a Capitalei care promite recuperarea spaţiilor publice, regenerarea urbană a cartierelor tradiţionale degradate, recuperarea zonei centrale de la sud de Dâmboviţa, ecuperarea unei identităţi urbane pentru centru, un model de transport alternativ şi dinamizarea activităţilor economice.

In strategie este prevăzuta si o “autostrada a pietonilor” intre Piata Romana, Universitate si Biserica Antim, precum şi constructia unui pod peste bulevardul Natiunilor Unite spre Parcul Izvor pentru biciclisti şi pietoni.

Referitor la recuperarea zonei centrale de la sud de Dambovita, iniţiatorii PIDU doresc sa construiasca poduri pietonale peste rau si sa reconstituie vechea Cale a Rahovei si strada Uranus ca traseu cu prioritate pentru pietoni si biciclisti, prin punerea in valoare a unor monumente istorice, precum si prin proiecte sociale si economice de revitalizare a zonei.

Este interesant cum unul dintre aceste proiecte trece exact peste cladirea unde a functionat Centrul Comunitar laBomba din Rahova evacuat pentru a fi demolat la sfarsitul lui iulie (care exact asta facea - proiecte sociale pentru revitalizarea zonei).

Mai multe detalii gasiti aici si aici.

2011-08-11T13:43:00.003+03:00

Vlad Ursulean a facut un scurt documentar despre cutremur, consolidari si oamenii din Bucuresti.

teatrul national - 8 august 2011

2011-08-11T13:29:00.006+03:00

Banii pe consolidări

2011-08-04T12:04:00.008+03:00

Primăria cere de la MDRT puţini bani pentru consolidări, apoi nu reuşeşte să-i cheltuiască nici pe ăia. Anul ăsta, bugetul consolidărilor e de 5 milioane de lei, adică vreo 1,2 milioane de euro. Un raport trimis prefectului de un secretar de stat din Ministerul Dezvoltării spune astfel: "Deşi sursa de finanţare a fost asigurată de la bugetul de stat, ritmul lucrărilor de execuţie la nivelul capitalei este total nesatisfăcător. Deconturile în primele 5 luni ale anului 2011 totalizează 909.000 lei din totalul de 3.368.000 lei, reprezentând doar 27% din suma alocată pentru semestrul I."

Banii pe care nu îi cheltuim pe consolidări

330 milioane de euro va cheltui primăria cu bulevardul Uranus
229 milioane de euro a cheltuit primăria cu pasajul Basarab
10 milioane de euro a cheltuit primăria în 18 ani pentru consolidările terminate
150-350 milioane de euro ar costa consolidarea tuturor clădirilor care sunt pericol public
2.000 milioane de euro au fost pagubele materiale de la cutremurul din 1977 (cât bugetul primăriei de acum pe doi ani)

Cititi tot articolul in Romania Libera.

Neamului din banii neamului

2011-08-04T12:00:00.004+03:00

A new cathedral is being built in the center of Bucharest at a cost of 600 million euros. Conflict has risen over the government’s decision to provide financial support to the project while closing a number of hospitals.

Construction work on the Cathedral of National Redemption is progressing at full speed. It will be 125 meters high and dwarf the People’s Palace built by Nicolae Ceausescu. The dictator had a number of churches destroyed in the 1980s, and today’s government is eager for friendly relations with the Orthodox Church. Belief plays a major role in Romanian society, and is for many people an important comfort in their poverty-stricken lives.

O stire de pe Deutsche Welle.

Ultima data cand m-am interesat de asta catedrala costa doar 400 de milioane Euro si nu folosea bani publici. Pe parcursul constructiei, ca de obicei in Romania, probabil ca bugetul se va mari treptat. Casa Poporului a fost estimata la o suma de aproximativ 3 miliarde Euro, Catedrala va costa probabil 1 miliard.

Parcul Pantelimon va avea o plaja printr-o investitie de 5,5 mil. euro

2011-07-28T11:23:00.012+03:00

O suprafata de 10.000 de metri patrati din Parcul Pantelimon va fi transformata intr-o plaja asemanatoare celei din Paris de pe malul Senei, potrivit arhictectului sef din Primaria Sector 3, Stefan Dumitrascu, care insa nu a precizat cand va fi pusa in functiune.

"În parcul Pantelimon este o zonă mai liniştită şi accesibilă tuturor bucureştenilor pentru că se află în apropierea staţiei de metrou. Plaja va putea fi o alternativă pentru cei care nu pot să meargă la mare din diverse motive şi va fi amenajată ca aceea de pe Sena", afirma Dumitrascu.

Am observat de cateva luni ca parcul incepe sa fie modernizat, in sensul ca au fost construite alei noi in zona neamenajata a parcului. Autoritatile inca nu au stabilit tarifele de acces, si spun ca plaja va avea dotari precum: umbrelute, sezlonguri, dusuri, cabine de schimb si spaţii de joaca pentru copii.

Mai multe detalii gasiti aici.

Dupa 8 luni de negocieri, primarii au reimpartit granitele sectoarelor 4,5 şi 6

2011-07-21T14:34:00.004+03:00

Prefectul Capitalei Mihai Atanasoaei spune ca masura era necesara din patru motive:
1.realizarea cadastrului general al Bucureştiului
2.pentru listele electorale ale viitoarelor alegeri
3.pentru recensământul populaţiei
4.pentru cadastru verde

Asadar, bulevardul Unirii, in zona fantanilor, va fi impartit pe jumatate, unde un trotuar va apartine sectorului 4, iar celalalt sectorului 5.

In cazul sectoarelor 5 şi 6, granita va fi in zona Prelugirea Ghencea: imobilele dintre strada Braşov şi linia de centură vor fi în sectorul 6, iar cele situate la sud de Prelungirea Ghencea vor aparţine sectorului 5.

Atanasoaei mai afirma ca Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, a cerut preluarea parcul din faţa TNB, chiar daca acesta nu s-a aflat niciodată în administrarea sectorului sau.

Mai multe detalii gasiti aici

Transport de noapte in Bucuresti

2011-07-18T12:41:00.003+03:00

Videoul de mai sus vine de pe schimbalumea.ro si e de pe vremea cand Bucurestiul era inca singura capitala europeana fara transport pe timp de noapte. Aproximativ in urma cu 20 de ani, liniile de noapte ale ITB au incetat sa mai circule, dar anul acesta, Ratb a hotarat sa le reintroduca.

"Începînd cu data de 16 iulie, persoanele care călătoresc cu mijloacele de transport în comun, în Bucureşti, vor beneficia de un număr de 23 de trasee de noapte cu autobuzele.

Între 23:00 - 01:00 şi 05:00 - 06:00, maşinile vor circula la un interval orar de 30 de minute, în timp de între 01:00 - 05:00, autobuzele vor circula o dată la 60 de minute. Toate vor avea ca terminal central Piaţa Unirii, deplasîndu-se către zonele de periferie a oraşului." Gasiti mai multe detalii si o lista de trasee aici.

In aceeasi seara, soferii de la Ratb au facut un protest spontan impotriva acestui nou program de noapte, care ii pune sa munceasca noaptea si le taie si transportul gratuit pana acasa cu liniile de serviciu.

Taximetristii, pe de alta parte, se lauda ca noul program de noapte nu-i afecteaza, in masura in care ei deservesc alta piata, a celor care sunt obisnuiti sa mearga noaptea cu taxiul.

Oricum ar fi, e destul de clar ca o categorie destul de importanta a calatorilor, cum sunt de exemplu studentii, vor prefera sa plateasca biletul pentru transportul de noapte, care e mult mai ieftin decat o cursa cu taxiul.

Un miliard de dolari in patru ani pe spatii verzi

2011-07-18T12:28:00.003+03:00

Ziariştii Realitatea.net au calculat câţi bani au cheltuit primarii Bucureştiului în ultimul mandat pentru a întreţine suprafaţa verde a oraşului. Suma este colosală: doar din bugetele PMB și ale sectoarelor s-au strâns 2,63 miliarde lei (908 milioane de dolari) pentru întreținerea spațiilor verzi. O sumă de cinci ori mai mare decât cea cheltuită de Primăria Parisului pentru spațiile sale verzi. La aceste sume de milioane se mai adaugă 87 de milioane de dolari din fonduri europene, tot pentru spații verzi. Cititi articolul aici.

Cel mai scump bling urban din lume

2011-07-13T20:47:00.006+03:00

Constructia Pasajului Basarab a durat 5 ani de zile si a costat in jur de 229 milioane Euro, ceea ce inseamna ca este printre cele mai scumpe poduri din lume. Toata lumea stie asta, probabil si cetatenii care vor vota din nou aceeasi administratie.

Podul e intr-adevar spectaculos. Un pod enorm, luminat, in oras, lucru care e de neconceput in orice alta parte a lumii, unde arterele de mare trafic si infrastructura de autostrada, autostrazile suspendate, tunelele, etc, sunt de mult solutii urbane desuete, in masura in care toate municipalitatile lumii se lupta sa scoata masinile din orasele pe care le administreaza, nu sa aduca din ce in ce mai multe inauntru.

Crime in serie

2011-07-12T11:07:00.005+03:00

Orice li s-ar spune şi de către oricine, demolatorii sînt hotărîţi să nu mai lase în picioare nici una dintre casele care făceau tot farmecul vechiului oraş.

Comisia tehnică de urbanism de pe lîngă Primăria Capitalei a primit zilele trecute un proiect care are în vedere desfiinţarea a 6 clădiri din jurul Ambasadei Franţei, plus încă 3 despre care aflăm doar acum că sînt condamnate din 2009, deci 9 în total.

Firma care se pregăteşte să înlocuiască aceste case, datînd din anii 1890-1930, cu blocuri avînd între 5 şi 10 etaje, este a dlui Sorin Gabrea, fost arhitect-şef şi în prezent preşedintele comisiei care are de avizat proiectul. Conflict de interese! Penal, se zice.

Un articol de Andrei Pippidi in Dilema. Il puteti citi aici.

Oprescu are 3 variante pentru autostrada suspendata

2011-07-07T14:08:00.006+03:00

Prima dintre ele, cea mai ieftina de altfel, este estimata la un cost de 603 milioane de euro. Traseul presupune construirea ambelor sensuri ale inelului median la nord de calea ferata. Pentru traversarea parcului Herastrau va fi construit un pasaj suprateran in partea de nord care va urma calea ferata. Traversarea Soselei Bucuresti- Ploiesti se va face pe un nou pod, paralel cu cel feroviar.

Pentru a doua variantă, costul ajunge la aproape doua miliarde de euro fiind cea mai scumpa varianta. Traseul ar fi aproximativ acelasi, cu deosebirea ca parcul Herastrau va fi traversat pe sub pamant. Tunelul va avea cate trei benzi pe sens. Acesta ar incepe de la strada Elena Vacarescu si ar merge pana la strada Tipografilor. Numai costul pasajului subteran de sub Herastrau este evaluat la 514 milioane de euro.

In fine, a treia varianta propune un cost de 1,3 miliarde de euro. Traseul nu difera foarte mult fata de primele doua scenarii. Parcul va fi traversat tot printr-un tunel subteran care incepe coborarea in dreptul Cartierului ANL Henry Coanda si iese in spatele Casei Presei, dupa intersectia cu strada Straulesti. Exceptia este ca intre Autostrada Bucuresti - Brasov si soseaua Petricani, drumul se va construi suspendat, deasupra caii ferate.

Despre toate acestea, arhitectul sef al Capitalei, Gheorghe Patrascu, spune ca "Inelul median face din categoria operatiunilor necesare intr-un oras ca Bucurestiul care a evoluat tardiv in sensul de a extrage circulatia din zona centrala. Asta in ideea celor doua mari preocupari pe care trebuie sa le aiba Bucurestiul. Aceea de a reabilita spatiul public, de a-l reda pietonului. Dar asta nu se va putea face daca nu se intervine si pe partea de trafic, in sensul de a diminua pe cat se poate traficul din zona centrala".

Hartile si mai multe informatii despre toate cele trei variante gasiti aici. (Lidia Neagu)

Suburbia

2011-07-06T16:08:00.000+03:00

Stefan Ungurean a scris o analiza interesanta a suburbiilor postdecepmbriste romanesti, in care discuta atat lipsa de repere a unor proprietari cu dare de mana, dar limitati mental de experienta locuirii la bloc, cat si motivele mai largi, economice, identitare si politice, care au dus la aceasta realitate in care marginile oraselor sunt intesate de case mari, greu de intretinut, in care egoismul, nu vecinatatea, sunt valorile de baza. Cititi textul aici.

teatrul national - 3 iulie 2011

2011-07-05T01:17:00.000+03:00

Bucuresti 1944-1945

2011-06-27T18:26:00.001+03:00

Postul lui Vlad mi-a adus aminte de pozele astea pe care le-am salvat de pe Fototeca Online a Comunismului Romanesc. De sus in jos, Piata Victoriei, Palatul Regal si Piata Unirii cu Halele, undeva in spate, in dreapta sus.

Bucharest 1950s

2011-06-16T19:03:00.002+03:00

Two pictures which are currently up for sale on ebay...

teatrul national - 8 iunie 2011

2011-06-08T22:42:00.001+03:00

teatrul national - 14 aprilie 2011

2011-05-30T14:17:00.002+03:00

Parcul Dobroiesti

2011-05-17T14:01:00.015+03:00

Primariile de sector si-au dat seama de ceva vreme ca orice lucrare in spatiul public e profitabila atat pentru cetateni, cat si pentru administratie.

Intr-o tara pe care Uniunea Europeana o evalueaza a fi un fel de gaura neagra pentru fonduri, in masura in care 60% din finantarile pentru proiecte dispar in buzunarele administratiei, se intampla totusi si lucruri bune. In ciuda climatului toxic in care sunt administrate fondurile publice si se desfasoara atribuirile de contracte, Bucurestiul ultimilor ani a inregistrat si imbunatariri semnificative in ceea ce priveste calitatea spatiilor publice.

O parte din bani chiar au fost investiti pentru mobilarea pietelor, a parcurilor si a spatiilor de folosit in comun, in general.

De multe ori acestea au fost amenajate in moduri respingatoare, dar ultimele tendinte in aceasta directie indica faptul ca firmele care implementeaza lucrarile au standarde din ce in ce mai bune de productie. Spatii ca Parcul IOR din sectorul 3, de exemplu, arata la fel de bine ca orice alt parc din orice alt oras 'civilizat' al lumii.

Poate si pentru ca, asa cum ziceam, primariile si-au dat seama ca toate contractele de dezvoltare urbana de dimensiuni mari sunt motive de castig, de multe ori ilicit. Totusi, cred ca amenajarea profesionista a spatiilor verzi din Bucuresti e unul dintre lucrurile bune care s-au intamplat in oras in ultimii ani.

Mergand exact in aceasta directie, primaria sector 2 a hotarat sa transforme un enorm maidan cu gunoaie intr-un mare parc, pe marginea raului Colentina. Pentru moment toata povestea asta e doar un plan, dar luand in considerare toate cele de mai sus, e foarte probabil ca el sa fie materializat in urmatorii ani.

'Contractul de amenajare a fost câștigat de societatea Geca Impex PM SRL, finanțarea fiind asigurată în proporție de 70% din fonduri de mediu nerambursabile (europene, n.n.), iar restul de Primăria Sectorului 2.'

Gasiti o harta a amplasarii si multe alte informatii aici.

Multumesc Lidiei Neagu pentru linkul referitor la Parcul Dobroiesti.

Tunelul lui Oprescu

2011-05-15T10:46:00.003+03:00

'Arhitectul Sorin Gabrea, membru în cadrul Comisiei de Urbanism, a explicat că tunelul va fi construit la o adâncime de 25 de metri în raport cu cota pieţii din spatele Parlamentului. Este nevoie de o adâncime atât de mare pentru a putea ocoli construcţiile subterane existente în zona Parlamentului.

Solul este unul foarte prost, construcţia urmând a fi realizată în pânza freatică cu debit mare. Lungimea tunelului va fi de aproximativ 850 de metri fiind la limita rentabilităţii. Un utilaj folosit pentru construcţia tunelului are o lungime de 400 de metri, adică nici nu intră bine că trebuie să iasă.

Primăria Capitalei va hotărî cât de rentabil este un tunel de 850 de metri. În tunel se va intra din dreptul Institutului Cantacuzino, pasajul subteran urmând să treacă pe sub curtea Palatului Parlamentului printre Catedrala Mântuirii Neamului şi Parlament, şi va ieşi pe Bulevardul Uranus. În subteran se va circula pe două benzi pe sens iar la suprafaţă pe câte trei benzi pe sens. Între Haşdeu, Izvor şi Naţiunile Unite urmează să fie amenajat un sens giratoriu, iar Bulevardul Izvor urmează să fie lărgit. Arhitectul Sorin Gabrea a mai precizat că denumirea corectă pentru construcţia lui Oprescu ar fi - arteră urbană tangentă la nucleul central istoric constituit.' (Gandul)

In imaginea de mai sus, Bulevardul Buzesti-Uranus este desenat cu o linie rosie si portocalie.

Mai multe aici. Pentru un buget al investitiei, mergeti aici.

chioscuri pagoda

2011-05-15T10:09:00.002+03:00

Dupa achizitionarea ceasurilor de aur, Administratia Lacuri Parcuri si Agrement de pe langa Primaria Capitalei (ALPAB) vrea sa amplaseze 16 chioscuri, de circa 30.000 de euro fiecare, in parcurile din Bucuresti.

Potrivit directorului adjunct al ALPAB, Virgil Anastasiu, in aceste chioscuri de dimensiunea 2 mp se vor vinde produse alimentare, flori, carti, vin fiert, floricele, etc. Ca design, chioscurile incearca sa reproduca o imagine de epoca de inceput de secol XX, dar membrii Comisiei de urbanism au catalogat designul drept "oriental". (Hotnews.ro)

Mai multe aici.

Casă de câine

2011-05-03T13:50:00.011+03:00

Pe strada Bodesti din cartierul Pantelimon, locatarii au construit o casa pentru cainii de pe strada in gradina din fata blocului. Casa are veranda, incat atunci cand ploua cainii pot sta afara sa se uite in jur, fara sa se ude.

In plus, casa are si incalzire pe timp de iarna, pentru ca in spatele ei se afla o rasuflatoare de aer cald.

Cred ca e una dintre cele mai trainice si mai confortabile locuinte pentru caini dintre toate improvizatiile pe care le-am vazut pana acum.

Controlori ITB

2011-04-23T03:57:00.002+03:00

Bucharest street parking structures

2011-04-22T02:50:00.011+03:00

Like many others, I've been documenting these objects for a few years... Here is a previous post by Ionut, with some stunning models that are nicely categorized. The examples are countless and they are simply omnipresent in the streets of Bucharest these years, becoming a symbol of the current state of the city, with its totally annihilated public space... But that is another story and we are not here to talk about that. Some of these structures are so ingenious and even beautiful that I think they would really deserve a deeper study. I, for one, have used them as inspiration for a recent exhibition I had at Sabot Gallery in Cluj.

De trei ori Bucuresti

2011-04-22T02:41:00.002+03:00

Regia: Ion Popescu-Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu
Durata: 96 minute
Premiera in Romania: 1968

More info + download here.

:)

2011-04-21T13:23:00.002+03:00

[via Maria Popistasu]

Case care plang

2011-04-04T21:14:00.007+03:00

Cei care contribuie la proiectul Case care plang au construit o mica arhiva cu cladiri din Bucuresti care sunt protejate, sau ar trebui protejate. Arhiva de fotografii e impartita pe stiluri istorice si pe grade de protectie, iar locurile in care se gasesc casele fotografiate au fost marcate pe o harta.

Rahova lui David Mozny

2011-03-30T15:15:00.000+03:00

Lacomia arhitectilor

2011-03-30T14:57:00.004+03:00

Un articol din Ziarul de Investigatii mentioneaza cateva din numele celor carora trebuie sa le multumim pentru felul in care arata orasul Bucuresti.

Magic Blocks 2010

2011-03-30T14:11:00.005+03:00

'Peisajul urban al Bucurestiului este dominat de ansambluri de locuinte standardizate construite in perioada socialista, in special intre deceniile’60 si ’80. Ele sunt locuite astazi de 70% din populatia orasului. Discutam aici nu numai despre cartiere intregi situate in afara centrului istoric, dar si despre “cortinele de beton” de-a lungul principalelor artere de circulatie vechi sau noi si care blocheaza partile orasului din spatele lor. Bulevardele Calea Mosilor, stefan cel Mare, sau Mihai Bravu sunt exemple perfecte pentru lucrarile agresive de reconstructie desfasurate de-a lungul unei artere istorice si pentru imposibilitatea construirii sau demolarii constructiilor la ora actuala. Astazi, zonele din spatele sirurilor de blocuri sunt un adevarat haos: masini parcate pe fiecare centimetru de asfalt disponibil, spatiii verzi sub forma unor terenuri in paragina ingradite, calcane ...

Dupa caderea regimului socialist si introducerea economiei de piata, cele mai multe locuinte de stat au fost privatizate. Insa nici autoritatile nici proprietarii persoane fizice nu dispun de mijloacele necesare pentru a face fata acestei noi situatii. Aici intervine initiativa noastra ce incearca sa analizeze problema si sa stimuleze discutiile publice pe tema folosirii spatiilor ascunse din spatele “cortinelor de beton”. Studiul de caz Calea Mosilor indica problemele si potentialul spatiilor respective si propune o serie de strategii in vederea imbunatatirii acestor locuri si de asemenea in scopul promovarii dezvoltarii urbane.'

In 2010 un colectiv de arhitecti a facut un proiect prin care se pune problema reabilitarii blocurilor de locuinte din Bucuresti si a spatiilor din jurul lor. Pe langa filmul de mai sus, autorii proiectului au scos si o publicatie, care poate fi citita in intregime online, la aceasta adresa.

mineriada 1990

2011-03-29T15:13:00.001+03:00

De curand am intrat pe pagina web a domnului Corneliu Munteanu si am avut placuta surpriza sa gasesc o serie destul de mare de fotografii care documenteaza evenimentele din aprilie-iunie 1990.

Dansul face fotografii la nunti si la alte evenimente, dar are si o arhiva de 1000 de cadre din prima mineriada, dupa cum scrie pe pagina sa. Pentru a vedea o parte din ele va trebui sa cautati in partea de sus a ecranului o iconita ca o carte, sub care, la mouse-over apare scris 'books'.

Este vorba de o publicatie online, un album cu cateva din acele 1000 de fotografii. E pacat ca dansul nu a mers mai departe pe acest drum al fotojurnalismului obiectiv, urmarind si alte evenimente din acea perioada.

Strada Ioan Filitti

2011-03-20T09:29:00.000+02:00

Club Kristal si Parcul Verdi

2011-03-14T14:47:00.008+02:00

Am un prieten cu care mai ies din cand in cand la plimbare prin oras. De data asta am profitat de una dintre primele zile mai calde ca sa mergem in Floreasca. Intr-una din zilele dinainte, el trecuse prin fata clubului Kristal si observase ca e parasit.

Intr-adevar, cand am ajuns acolo, niste copii tocmai se pregateau sa intre inauntru printr-o usa al carei geam era spart.

A fost prima oara cand am mers la Kristal. Inauntru chiar era parasit, desi un paznic isi facea de lucru plimbandu-se prin fata. Nu mai era prea multa lumina, incat nu se prea puteau face poze. Sala de dans era goala, cufundata in intuneric.

Cladirea fostului Cinematograf Floreasca e destul de interesanta. Pe langa peretii exteriori care au un fel de ornamentatie geometrica, mai exista si doua acoperisuri 'zburatoare', specifice anilor 70, asezate deasupra intrarilor laterale.

Dupa ce am vazut mai multe cladiri parasite in Bucuresti si le-am urmarit si soarta ulterioara, cazul clubului Kristal pare unul destul de previzibil. Proprietarii (fie particulari, sau din zona administratiei publice) au lasat cladirea in paragina, urmand ca aceasta sa se deterioreze progresiv, pana cand o demolare va deveni 'singura solutie posibila'.

Cladirea fiind in mijlocul unui parc, e numai buna pentru a fi inlocuita de un bloc de locuinte.

Parcul Verdi e undeva pe linia tramvaiului 5, inspre Baneasa. Aleile si mobilierul urban sunt destul de vechi, poate din anii 80. E gunoi peste tot si pare genul de parc folosit mai mult de oamenii din zona care il stiu bine si nu se tem sa se plimbe printr-o zona nu foarte curata si destul de incerta.

Mergand pe drumul din mijlocul parcului, am gasit langa un tufis un aranjament destul de ciudat de obiecte. Prima data am crezut ca e mormantul unui caine sau al unei pisici. Apoi, pe masura ce am observat detaliile, n-am mai fost asta de sigur.

Era vorba de o bucata de faianta albasta pusa peste un borcan cu fundul in jos. In borcan erau 10 mii de lei vechi. Tot in borcan era si o carte de joc. Acum imi dau seama ca n-am avut destula curiozitate sa vad exact ce e. In jurul obiectelor astora cineva infipsese un fel de scoabe de metal, pentru a delimita perimetrul. Mai mult, pusese apa deasupra, lucru care nu are nici o logica in cazul unui mormant.

Pare un fel de ofranda, in bani si apa. Pare parte a unui ritual. In acelasi timp, pare legat de un comportament infantil sau deviant, al unei persoane dezechilibrata mental. Cred ca e prima oara cand vad asa ceva, incat m-am hotarat sa ii fac niste poze si sa le pun aici.

augustin ioan despre buzesti-uranus

2011-03-06T12:24:00.003+02:00

Invitat la Radio Rfi, Augustin Ioan vorbeste despre Bulevardul Buzesti-Uranus si isi exprima cu argumente opiniile critice despre primarie, urbanisti si ONG-uri (care isi aduc aminte de Piata Matache, dar uita de costurile sociale - oamenii din casele demolate). Daria Ghiu incearca sa sublinieze faptul ca in ultimii cativa ani arta contemporana, arhitectura si activismul cultural au inceput sa functioneze impreuna.

Bucurestiul postindustrial

2011-02-25T16:43:00.017+02:00

Cartea lui Liviu Chelcea a fost publicata in 2008 si e unul dintre documentele importante legate de istoria si destinul industriei din Bucuresti. Afirmatiile principale ale autorului sunt urmatoarele:

1. Inainte de 1850 nu exista industrie in Bucuresti.

2. Armata, CFR si Reteaua de Transport Public au fost la inceputul secolului XX cei mai importanti actori in procesul de industrializare, in masura in care, chiar si astazi RATB e unul dintre principalii angajatori din oras.

3. In general activitatile industriale din Bucuresti, mai ales inainte de 1950, s-au aglomerat in jurul garilor, acolo aparand primele zone industriale ale orasului.

4. Incepand cu perioada de dupa 1990, industria Bucurestiului a intrat intr-o perioada de declin, marcata si de tendinta internationala a intrarii in era serviciilor, industria nemaifiind principala activitate economica la nivel mondial.

5. Fabricile bucurestene, indiferent de epoca istorica de provenienta sunt astazi demolate si inlocuite cu blocuri de locuinte, mall-uri si cladiri de birouri.

6. Aceasta tendinta este incurajata de Primaria Bucuresti, care nu discerne intre cladirile de patrimoniu sau cu importanta istorica majora pentru orasul Bucuresti si restul de cladiri cu mai mica importanta, tratandu-le pe toate ca pe niste obiecte de demolat pentru a elibera spatiul pentru alte constructii.

7. Demolarea cladirilor industriale importante din punct de vedere istoric duce la saracirea peisajului cultural al orasului.

8. Bucurestiul este un oras postindustrial pentru ca:

vechile fabrici nu angajeaza decat un procent mult mai mic din populatia orasului comparat cu anul 1990.
fabricile cu suprafete mari construite au fost demolate, sau au devenit agentii imobiliare, exploatand terenul si cladirile prin inchiriere si renuntand de multe ori cu totul la activitatea de productie.
activitatea industriala a orasului a fost mutata pe soseaua de centura si in comunele vecine orasului Bucuresti, in hale moderne prevazute cu linii de productie noi, gandite sa functioneze in mod flexibil.
peisajul urban al orasului se schimba, in masura in care zonele industriale devin rezidentiale, comerciale, culturale sau dobandesc functiuni mixte.
sectorul de servicii e dominant la nivelul activitatilor economice din oras.

Cred ca acest studiu e foarte util pentru ca fixeaza foarte bine prin harti, marturii si documente istorice, locul si activitatea unui numar mare de obiective industriale.

In plus, cercetarea are la baza o documentare temeinica, incat industria din Bucuresti e inscrisa intr-un cadru mai larg al istoriei activitatilor industriale la nivel mondial.

Mi-ar fi greu sa epuizez toate problemele pe care le analizeaza acest studiu. Cred ca prezentarea, sau introducerea cea mai buna o fac paginile de cuprins, pe care le puteti vedea mai jos. Cartea se poate cumpara de la Carturesti.

O recomandare pentru cei care au prejudecati vizuale - nu incepeti lectura prin vizionarea materialului de pe DVD. Eu m-am uitat la prezentarea zonei Filaret de pe DVD si am ramas cu o impresie neplacuta.

Comentatorul parea sa isi expedieze subiectul, fotografiile de epoca si documentele raman pe ecran doar cateva secunde si totul dureaza mult prea putin in raport cu cantitatea de informatie prezentata. Dupa ce am citit cartea mi-am schimbat cu totul impresia initiala lasata de film.

Pentru cei care sunt deja familiarizati cu subiectul, cartea nu provoaca revelatii, cat construieste un repertoriu complet de probleme si argumente, lucru care personal cred ca este si cel mai puternic argument in favoarea sa.

Pentru cei interesati de materiale documentare inedite, cartea are foarte multe de oferit. Totusi, din cauza felului in care a fost tiparita, multe imagini sunt greu de urmarit si lucrul asta poate constitui o frustrare destul de mare.

Totusi, cred ca studiul respectiv merita citit si am impresia ca, poate in mod neasteptat, clarifica niste lucruri esentiale legate de dezvoltarea si de stadiul actual al orasului Bucuresti, in masura in care industria a modelat de fapt orasul mai bine de un secol atat la scara mare cat si la nivelul cel mai intim, al utilizarii zilnice a spatiilor, fie ele de productie sau de alta natura.

Uzinele Timpuri Noi sau Lemaitre

2011-02-25T16:28:00.003+02:00

La inceputul lunii februarie lucrarile de demolare la Uzinele Timpuri Noi au luat sfarsit. Armyuser a postat cateva fotografii din seculul XIX cu fabrica Lemaitre, asa cum se numea intreprinderea inainte de nationalizare. Tot pe pagina lui gasiti si un articol din Dilema al lui Radu Cosasu, in care isi povesteste amintirile legate de locul respectiv.

Fabricile Lemaitre produceau o serie intreaga de instalatii industriale pentru fabricile din Bucuresti. Tot aici au fost produse capace de canalizare din fier masiv, care mai pot fi vazute si astazi pe unele strazi ale capitalei, cum ar fi de exemplu Strada Amzei.

Probleme de trafic in anii 70

2011-02-25T13:16:00.006+02:00

Am primit de la Vlad un link la unul dintre filmuletele de epoca de pe DVD-ul 'Amintiri din Epoca de Aur' al lui Cristian Mungiu.

Este vorba de un scurt material de propaganda as zice, in care se discuta problema aglomeratiei in mijloacele de transport in comun. Ca o paranteza, daca priviti in fundalul cadrelor filmului, se vede clar ca strazile din orasul Bucuresti erau departe de a fi intesate de masini, asa cum sunt astazi.

Comentatorul incearca sa fixeze cat mai bine opinia conform careia rea vointa calatorilor, a intreprinderilor, precum si lenea unor automobilisti sunt de fapt motivele pentru care, uneori, mijloacele de transport in comun nu functioneaza cum trebuie.

Pasajul Basarab

2011-02-21T15:14:00.008+02:00

Pasajul Basarab se tot construieste de trei ani de zile. A fost obiectul mai multor campanii electorale, folosit ca exemplu pozitiv pentru felul in care primarii capitalei gestioneaza fondurile publice.

In continuare, primarii se lauda cu finalizarea lucrarilor. Ziaristii Romaniei Libere prezinta proiectul cu entuziasm tovarasesc. Aceasta stire este folosita insa pentru a introduce in mintea cititorilor urmatoarele ispravi ale primariei.

două biserici părăsite

2011-02-15T20:00:00.005+02:00

1. Biserica din Frunzanesti

De curand am fost sa vad doua biserici parasite de la marginea Bucurestiului, undeva in apropierea intrarii pe Autostrada Soarelui. Prima dintre ele era in comuna Fundeni-Frunzanesti.

Am gasit un istoric al bisericii, in care se spune ca ar fi fost ctitorita nu mult inainte de 1850. Informatia asta ma deruteaza, pentru ca structura cladirii pare sa contina si niste straturi mai vechi.

Dar mai intai, o evaluare generala. E vorba de o constructie in ruina, asezata la marginea unui sat, pe malul inalt al lacului. Ansambul e compus dintr-un cavou excavat, cu un mormant deasupra, la nivelul solului. Deasupra locului se ridica un copac enorm. In continuare urmeaza o turla de beton prabusita la pamant.

Pe aceeasi linie, catre rasarit, e si restul corpului cladirii, de caramida. Naosul si zona altarului sunt inca in picioare si peste ele sta inca o turla de beton armat.

Betonul armat e un material aparut intr-o anumita perioada istorica. Ma face sa ma gandesc la studiul numit Biserici Noua al arhitectului Petre Antonescu, din 1943.

El propunea folosirea betonului armat la constructia edificiilor de cult, adaptarea normelor simbolice si formale ale bisericilor ortodoxe la materialele si procedeele tehnice din epoca, dar si ridicarea bisericilor prin aceste mijloace care permiteau constructii de dimensiuni mari, la rangul de repere vizuale dominante in orasele Romaniei, asa cum erau aceste constructii in evul mediu.

Nu stiu cine a facut restaurarile la aceasta biserica, dar el pare inspirat de niste teorii similare. Din pacate, arhitectul-restaurator nu a evaluat corect masa betonului fata de cea a constructiei de caramida si se pare ca turla adaugata peste pronaos s-a prabusit, poate in urma unui cutremur, fiind mult mai grea decat zidul de caramida de dedesubt si nefiind sprijinita pe o structura de rezistenta in stare sa suporte greutatea.

Turla de beton care e si astazi pe biserica pare aplicata de deasupra, fara prea multe conexiuni cu corpul cladirii de dedesubt. Pare un corp strain care poate sa cada oricand la pamant, ca si turla pronaosului.

Antonescu pleda pentru constructia intregii cladiri din beton. Fiind insa vorba de o restaurare, arhitectul de la Fundeni a folosit beton doar la cateva din elementele cladirii. Altarul e printre acestea. La fel si masa din spatele altarului. Din punctul meu de vedere, adaosul acesta e monstruos.

Interiorul cladirii a trecut si el prin niste transformari importante, mai ales la nivelul decoratiilor de pe pereti. Se vad inca niste coloane de marmura false si o pictura neoclasica, cu totul lipsita de legatura cu vreun canon ortodox. Daca tipul de transformari legate de programul de arhitectura tin de perioada celui de-al doilea razboi mondial, modificarile decoratiilor interioare si al programului iconografic sunt tipice pentru perioada 1800-1900.

Unul dintre procesele culturale importante in epoca e occidentalizarea Tarilor Romane, care duce atat la renuntarea la portul oriental, la pupatul mainii, dar si la crearea de noi hibrizi in ceea ce priveste spatiile de cult, contaminate mai ales cu modalitati de reprezentare (sculptura, pictura neoclasica) provenind din zona catolica, apartinand acelei Europe care era considerata model cultural in acea vreme.

Foarte 'occidental' pare si cavoul din fata bisericii. Patru obeliscuri de marmura rosie sunt asezate in cele patru colturi ale sarcofagului de piatra, care se sprijina pe niste picioare in forma de labe de leu. Obeliscurile sunt trantite la pamant. Mai exista si doua socluri de statui, din marmura neagra, aruncate si ele, fara personaje, pe langa sarcofag. Un prieten a facut o gluma zicand ca statuile de pe socluri trebuie sa fie pe undeva, printr-o casa din preajma.

Langa biserica exista si o clopotnita, care e si poarta de intrare. Volumele sunt foarte armonioase si cred ca e una dintre intrarile de bierica cele mai frumos proportionate din cate am vazut. Imi place mult acordul dintre corpurile rectangulare (clopotnita si cele doua parti laterale) si acoperisurile semicirculare.

Nu stiu daca am dreptate sau nu, dar impresia mea e ca biserica a fost de fapt refacuta, nu ctitorita la 1850. Tipologia constructiei este destul de raspandita, facand parte din seria de biserici cu plan triconc.

In plus, este clar ca intre decoratiile exterioare si interioare si cladirea de sub tencuiala e o mare diferenta. Zidurile par postbizantine, iar tencuiala, coloanele dinauntru, benzile longitudinale de pe exteriorul cladirii sunt legate mai degraba de un repertoriu de reprezentari 'europene'.

Un argument in acest sens este si zidul de imprejmuire al bisericii, care este absolut identic cu cel al bisericii Sf. Andrei, construita in 1732 in aceeasi localitate.

2. Biserica din Pitigaia

In aceeasi zona, doar ca in mijlocul campului, pe un deal, se gaseste ce-a de-a doua biserica parasita. E o biserica de cimitir, destul de mica si oarecum deteriorata.

O parte din naos e lipsa si biserica nu mai are altar. In jurul ei sunt cateva morminte, iar jos, in tufisuri, la baza dealului, traiesc niste prepelite.

O parte din pictura s-a pastrat. E foarte diferita fata de pictura de la biserica din Frunzanesti, fiind vorba de o pictura de inspiratie bizantina. Gamele de culori folosite la ilustrarea personajelor sunt foarte atent cumpanite.

Imaginile de mai jos sunt picturile din coltul din dreapta intrarii in biserica, stand cu spatele la altar.

Cărtărescu pentru salvarea Pieții Matache

2011-02-11T18:49:00.005+02:00

Bulevardul Buzesti - Uranus: 27 ianuarie 2011

2011-02-11T15:44:00.006+02:00

1. Intersectia Strazii Buzesti cu Occidentului

2. Intersectia Strazii Buzesti cu Givita

3. Intersectia Strazii Botescu Halalambie cu Popa Tatu

4. Hala Matache

4. Intersectia Strazii Berzei cu Mircea Vulcanescu

5. Intersectia Strazii Berzei cu Crisana

6. Intersectia Strazii Berzei cu Maramures

7. Intersectia Strazii Berzei cu Transilvaniei

8. Intersectia Berzei cu Berthelot

9. Intersectia Berzei cu Stirbei Voda

10. Intersectia Strazii Berzei cu Grigore Cobalcescu

11. Intersectia Strazii Berzei cu Intrarea Erzareni

12. Intersectia Strazii Berzei cu Calea Plevnei

petitie piata matache

2011-02-08T11:01:00.003+02:00

Cateva ONG-uri au dat in judecata Primaria Bucuresti pentru lucrarile de amenajare ale Bulevardului Buzesti-Uranus. Ei au pus pe net si o petitie care poate fi semnata pentru a opri distrugerea Pietei Matache. Mai jos, textul care insoteste petitia.

Solidaritate Urbana

Hala Matache este un simbol al Bucureştiului istoric, al comerţului tradiţional, înconjurată de un patrimoniu valoros, atât cât a scăpat din calea deteriorărilor premeditate, a vandalizărilor protejate de poliţie şi a demolărilor inopinate în miez de noapte.

"Diametrala Nord-Sud” implică o schimbare de paradigmă în mediul urban. Efectele sale tentaculare sânt încă greu de anticipat. Operaţia pe cord deschis a oraşului are nevoie de:
participare, informare şi consultare publică, cercetare, analiză, proiecte, dezvoltare urbană integrată.

Existând puţine informaţii în plan urbanistic, poate părea că uraganul demolărilor din zona Berzei-Matache-Buzeşti nu ne afectează pe toţi în mod direct. Dar trebuie să fim conştienţi că acest «masacru urban» are efect de undă şi se poate re-întîmpla oriunde, oricînd, oricui.

Hala Matache este în pericol de a fi distrusă în orice clipă cu tot ceea ce reprezintă ea pentru ţesutul urban, social şi comercial din această zonă istorică şi "protejată” a oraşului.

Pentru acceptarea de către autorităţi a unui dialog cu societatea civilă şi organizaţiile de profesionişti din domeniu, în iminenţa buldozerelor şi în urma demersurilor constructive ignorate de catre autorităţi, nu ne-a mai rămas decât soluţia solidarităţii civile şi profesionale: Un «lanţ uman» în jurul Halei Matache la venirea buldozerelor!

Să protejăm împreună un simbol al cetăţeanului decent! Dacă odată cu semnarea petiţiei doriţi să vă alăturaţi «lanţului uman», vă putem anunţa rapid momentul în care va fi nevoie de efortul tuturor în urma trimiterii numelui, adresei de e-mail, şi numărului de tel mobil la: solidaritate.hala.matache@gmail.com

Context

În ultimii 20 de ani, profesioniştii, politicienii, investitorii, societate civilă s-au pus în nenumărate rânduri de acord că identitatea unui oraş şi valorile culturale locale sunt extrem de importante pentru ca acel oraş să fie atractiv şi să se dezvolte.

În timp ce politicienii din restul Europei îşi asumă prin Declaraţia de la Toledo (iunie 2010) principiile dezvoltării urbane durabile, decidenţii din România încalcă legi importante din domeniul construcţiilor, şi al protecţei sociale, domenii în care rolul administraţiei publice este fundamental. Toate aceste traume sociale şi urbane sint realizate cu banii noştri, pentru profituri care ajung în «aceleaşi» buzunare. În timp ce demolările clădirilor de patrimoniu se fac nocturn şi galopant, banii publici au fost alocaţi deja către firme de construcţii deşi nu există nici un proiect urbanistic care să poate fi văzut, în respectul unor norme legale şi profesionale elementare.

Este nevoie de dialog pentru a găsi cea mai bună formulă de dezvoltare! Dezvoltarea şi protecţia patrimoniului nu sunt la poli opuşi, ci se susţin reciproc. Este inacceptabil ca autorităţile sa maximalizeze efectele distructive ale diametralei Nord-Sud, ignorând constant propunerile ce pot duce la minimizarea acestora.

Când primarul încalcă legile de avizare a lucrărilor de construcţii, când oamenii sunt evacuați în plină iarnă sfidând legi care interzic această procedură în intervalul Decembrie-Februarie, când lucrările de investiţii sunt atribuite înainte de a avea un plan de urbanism coerent, Hala Matache si implicatile sale zonale devin nu numai un simbol al Bucurestiului istoric, ci şi al decenţei urbane necesare unui viitor comun atit aleșilor locali cit si alegatorilor.

Pentru acceptarea de către autorităţi a unui dialog cu societatea civilă şi organizaţiile de profesionişti din domeniu, în iminenţa buldozerelor şi în urma demersurilor constructive ignorate de catre autorităţi, nu ne-a mai rămas decât soluţia solidarităţii civile şi profesionale: Un «lanţ uman» în jurul Halei Matache la venirea buldozerelor!

Să protejăm împreună un simbol al cetăţeanului decent! Dacă odată cu semnarea petiţiei doriţi să vă alăturaţi «lanţului uman», vă putem anunţa rapid momentul în care va fi nevoie de efortul tuturor în urma trimiterii numelui, adresei de e-mail, şi numărului de tel mobil la: solidaritate.hala.matache@gmail.com

Pentru a obţine un sistem de dezvoltare în arbore a bazei de date, vă rugăm sa daţi mai departe acest mesaj către cunoscuţi şi să îi invitaţi sa facă la rîndul lor acelaşi lucru.

Reacţii, detalii şi imagini găsiţi la:

pasaje

2011-02-07T12:50:00.014+02:00

1. Pasajul Mihai Bravu

Va costa 31 de milioane de euro si primaria zice ca pentru a-l construi ii va trebui un an de zile. Cu toate astea, soferii care trec prin zona spun ca niciodata nu au vazut aglomeratie acolo si ca pasajul e complet inutil.

Cu toate astea, lucrarile se vor face in regim de urgenta. Un comunicat Mediafax spune:

Prefectul Capitalei a contestat în instanţă, în 21 ianuarie, autorizaţia de construcţie emisă în decembrie 2010 de primarul general pentru construcţia pasajului Mihai Bravu - Splaiul Unirii, pe motiv că actul nu are la bază o documentaţie de urbanism şi nici nu se justifică situaţia de urgenţă.

In imaginile cu proiectul se vede clar ca pasajul e de fapt un pod. Acesta e construit, se pare, doar pentru a scoate din faliment firma Romstrade a lui Nelu Iordache, care in ultimul timp incepuse sa aiba probleme cu banii, dupa cum sugereaza un articol Romania Libera.

Nu conteaza ca zona respectiva e deja desfigurata de diversele interventii de arhitectura recente, cum ar fi si enormele blocuri de langa Lacul Vacaresti. E nevoie de acest pod pentru a pune odata pentru totdeauna peisajul sub dominatia angrenajelor urbane, chiar daca nu e nevoie de ele acolo.

2. Pasajul Vitan

Pentru mai multe imagini cu lucrarile din zona mergeti aici. Daca vreti sa vedeti cat costa, cine a hotarat constructia si despre ce sume e vorba, puteti citi documentatia legala a lucrarii aici. Informatiile vin de pe forumul metrouusor.com.

Un cititor al Libertatea online aduce mai multe lamuriri:

Proiectul este de pe vremea lui Ceausescu. Asta este o ocazie sa se mai scoata bani de la buget pentru EXPROPIERI. Dar se stie ca acele case care acum trebuiesc demolate sunt "locuite " de proprietari care au primit bani pentru expropiere inainte de 89. Acum nici nu mai au acte de proprietate. Dar de la buget va fi alocata o suma pentru "expropieri" care va ajunge in buzunarele ROSII ale lui Oprescu sau PORTOCALII ale lui Negoita.

3. Pasaj Subteran Berceni

Va costa 30 de milioane de euro si va fi construit in doi ani de zile. In tot acest timp, zona Vacaresti - Piata Sudului va fi complet paralizata de lucrarile la subteran, dar si la podul Mihai Bravu - Berceni.

Asta e insa un plan din 2008. In 2010 primaria a reluat proiectul. In iulie 2011 se pare ca lucrarile vor incepe.

Dintre proiectele de mai sus, acesta pare sa aiba o justificare. Intersectia de la Piata Sudului e intr-adevar un loc destul de aglomerat.

4. Pasaje Lucrari de Arta

Municipalitatea intenţionează să construiască patru pasaje în intersecţiile critice din Bucureşti. Locaţiile viitoarelor denivelări sunt la intersecţiile străzilor Andronache cu Şoseaua Colentina, Şoseaua Ştefan cel Mare cu Calea Dorobanţi, Şoseaua Ştefan cel Mare cu Strada Barbu Văcărescu (cu ieşirea la Tunari) şi Ştefan cel Mare cu Strada Lizeanu. Viitoarele pasaje sunt, potrivit descrierii din caietul de sarcini, "lucrări de artă" şi numai costurile studiului de fezabilitate sunt estimate la 6,5 milioane de lei fără TVA, adică echivalentul a a aproximativ 1,7 milioane de euro.

Informatiile de mai sus vin dintr-un articol din ziarul Gandul. Dintre proiectele de mai sus, trei din ele, adica intersectarile cu Soseaua Stefan cel Mare (Şoseaua Ştefan cel Mare / Calea Dorobanţi, Şoseaua Ştefan cel Mare / Strada Barbu Văcărescu, Ştefan cel Mare / Strada Lizeanu) mi se par absolut inutile si vor fi probabil extrem de costisitoare.

Traficul pe Stefan cel Mare nu o sa fie mai putin intens doar pentru ca merge pe dedesubt. In prezent, Pasajul Obor e mereu aglomerat.

Cred ca banii ar fi mai bine investiti in Soseaua de Centura si intr-un studiu de fluidizare a traficului in orasul Bucuresti facut de niste specialisti din mai multe discipline. Ingineri, urbanisti si arhitecti ar putea pune la punct o strategie de fluidizare a traficului, mai degraba decat o campanie violenta de modernizare haotica si de multe ori oarba si ilegala.

pasajul aviatorilor

2011-02-06T18:30:00.026+02:00

Noul pasaj va costa 80 de milioane de euro si va fi construit pe axa Bulevardului Aviatorilor. Asta inseamna ca tot traficul dinspre Victoriei va fi deviat catre Baneasa. Si ca Bulevardul Buzesti-Uranus, aceasta strada lata de zeci de metri, va aduce foarte mult trafic in zona Ambasadei Chinei.

Din punctul meu de vedere interventia primariei nu reduce traficul din zona. O privire asupra intersectiei din Piata Charles de Gaulle e de ajuns pentru a ne da seama ca de fapt traficul in zona merge pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf. Pana si latimea mai mare a strazilor indica acest lucru, zona respectiva fiind unul dintre punctele importante de iesire din oras catre aeroport si catre autostrada Bucuresti-Ploiesti.

Anul trecut Piata Charles de Gaulle a trecut printr-o transformare radicala, toata suprafata sa si a bulevardelor invecinate fiind asfaltata, desi piatra cubica de pe carosabil era inregistrata ca monument istoric.

Nefiind ingrijit de mai bine de 15 ani de zile, perioada in care primaria orasului a lasat strazile respective in paragina, stratul de piatra cubica s-a dezintegrat, motiv de nemultumire pentru soferii din oras. Ca prin minune, primarul Oprescu a propus declasarea de pe lista monumetelor istorice a Bulevardelor Prezan, Aviatorilor si a pietelor aferente, urmand ca mai apoi sa cheltuiasca 18 milioane de euro pe asfaltare, desi intretinerea pietrei cubice ar fi costat doar jumate si ar fi insemnat si pastrarea caracterului istoric al zonei.

Pana la finalizarea lucrarilor, Oprescu a promis ca in Piata Aviatorilor si Charles de Gaulle va lasa piatra cubica pentru a pastra caracterul zonei. Dupa finalizarea lucrarilor, n-a mai fost nevoie sa mai revina asupra acestei afirmatii.

Acum, dupa doar un an, intreaga suprafata a Pietei Charles de Gaulle, proaspat asfaltata, va fi decopertata pe o suprafata de aproximativ un kilometru (piata plus cei 600 metri de pasaj, cate 300 de metri pe fiecare parte). Asta inseamna ca din cei 18 milioane cheltuiti anul trecut se arunca la gunoi o buna parte, sa zicem 4 milioane, sa zicem 6, sa zicem 8. Ce mai conteaza?

Dupa mai mult timp de gandire, mi-am dat seama ca exista o logica foarte coerenta in spatele constructiei acestui pasaj. Nu vreau sa pun in discutie calitatea arhitecturii lui Vlad Arsene, cel care a proiectat turnul din Piata Charles de Gaulle.

As pune in discutie decizia primariei de a aproba o asemenea constructie in zona, care rupe cu totul regimul de inaltime. Prin prezenta turnului s-a creat in piata respectiva o mica zona de afaceri, doar pentru ca in Bucuresti nu exista nici un plan de dezvoltare urbanistica in care sa fie desemnata o anume portiune de oras ca si zona de afaceri. Asa ca ele apar peste tot pe unde se poate.

In acest moment, prezenta turnului respectiv aduce cu el un flux corespunzator de masini dimineata si seara, cand sutele de angajati, cu sutele lor de masini, circula prin zona.

Pasajul Aviatorilor va avea si o parcare subterana. Deci interventia nu rezolva traficul pe axa Dorobanti - Arcul de Triumf spre iesirea din Bucuresti si nici nu urmareste asta. Rezolva in schimb problema parcarilor din zona, aparuta odata cu decizia primariei de a construi o cladire in acel loc, cladire care face sa explodeze regimul de inaltime, generand si un trafic intens, dublat de nevoi de parcaj corespunzatoare.

In plus, pasajul va avea si un etaj de lounge, un spatiu cu cafenele, in care aceiasi angajati ai respectivului turn sa poata avea intalniri si sa poata manca in pauzele de masa. Tot ei vor avea un acces privilegiat la Parcul Herastrau, pentru ca din pasaj se poate merge direct in parc, lucru care era pana acum imposibil din cauza intersectiei.

Nu am nimic cu cei care lucreaza acolo si nici nu cred ca in Bucuresti n-ar trebui sa existe cladiri inalte de birouri, blocuri-turn, sau zone de afaceri. Nici nu cred ca aceste constructii ar trebui sa isi rezolve singure nevoile de parcare si nici cele de recreatie si alimentatie. Dar nu sunt de parere ca asemenea aglomerari ar trebui sa fie plasate oriunde in oras, desfigurand putinele zone care mai pastreaza un caracter arhitectural, urbanistic si peisagistic interesant si valoros.

La fel, nu cred in interventii brutale, in numele fluidizarii traficului, in zone istorice ale orasului care sunt complete la toate nivelele si nu au de fapt nevoie de reconfigurari majore.

Costul acestui pasaj nu se afla doar in banii investiti. Piata Charles de Gaulle devine astfel o zona de infrastructura urbana de proportii mari, cu doua santuri de beton de 300 de metri pe fiecare parte a pietii, in lungimea Bulevardului Aviatorilor.

In viitor intrarea dinspre televiziune a Parcului Herastrau o sa fie similara cu Piata Obor.

Aspectul de margine de padure, sau de parc pe care il are acum piata respectiva, cu lungile ei perspective de joasa inaltime, in care cele mai inalte cladiri sunt cele de patru etaje (cu exceptia turnului respectiv si a cladirii Televiziunii) o sa fie inlocuit cu aspectul unui angrenaj urban de scara mare, construit special pentru a valida axa Bulevardului Buzesti, continuat cu Aviatorilor si pentru a satisface nevoile de parcaj ale angajatilor din cladirea de birouri.

Pana atunci, primul pas a fost facut. Sculptura lui Paul Neagu, denumita de bucuresteni banul, sau nasturele a fost scoasa din locul ei si mutata in fata intrarii in Herastrau din apropierea Ambasadei Chinei.

Imi amintesc ca la una dintre orele de master la arhitectura a venit un profesor sa ne vorbeasca despre simbolica spatiala a monumentelor din pietele Aviatorilor / Charles de Gaulle / Arcul de Triumf / Casin.

Era cercetator de antropologie simbolica, specializat in opera lui Brancusi si vedea in alinierea acestor monumente o constelatie simbolica foarte coerenta, valoroasa si unica in spatiul bucurestean.

Iata ca acum nu mai e nici timpul si nici locul pentru asemenea consideratii.

multumim primarului general

2011-02-01T14:27:00.009+02:00

Un sondaj de opinie al Asociatiei Pro Democratia arata ca locuitorii orasului Bucuresti sunt in procent de 70 % multumiti de primarul general, 65 % de primariile de sector si ca in general, locuiesc in Bucuresti de placere.

Parerea mea e ca unele intrebari sunt formulate ambiguu, lasand loc la toate interpretarile posibile. In plus, e vizibil faptul ca unii cetateni sunt depasiti de nivelul de informatie cerut prin intrebarile respective.

Apoi, cand intrebi daca cineva locuieste de placere / de nevoie in Bucuresti, automat conduci raspunsul pe o anume linie. Pentru a fi reprezentativ si pentru a avea un continut real de informatie, sondajul ar trebui gandit mult mai bine ca si metodologie.

Cu toate astea, e absolut clar ca cetatenii nu stiu nimic despre ce fac primarii si ca, vazand nivelul general al confortului orasului schimbandu-se in ultimii ani, asa cum era normal si necesar, nu se intreaba mai niciodata care sunt costurile reale ale acestor lucruri pentru care ei platesc. Gasiti mai multe detalii aici.

adio buzesti

2011-01-20T15:17:00.008+02:00

Cinematograful de pe Buzesti impreuna cu hotelul Marna au fost demolate. Pentru mai multe detalii despre noul bulevard care se construieste, mergeti aici. Fotografiile vin de aici si aici.

semne de parcare

2011-01-09T21:04:00.009+02:00

La sfarsitul anului trecut Vlad a participat la o expozitie in care a aratat o fotografie cu un semn de parcare din Bucuresti.

De ceva timp urmaream si eu acelasi tip de obiecte, pe care le-am fotografiat cu telefonul mobil. Pozele nu sunt extraordinare ca si calitate, insa cred ca reusesc sa defineasca in linii mari un fel de tipologie a improvizatiei.

1. obiecte (aproape) standard

2. fiare sudate

3. lemn

4. combinatii diverse

5. stâlpi, bețe și pancarte

Demolarile anilor '80

2011-01-03T14:28:00.009+02:00

Dinu C Giurescu a documentat si a explicat pe larg campaniile nationale de demolare din anii '80, din punctul de vedere al unui istoric. Andrei Pandele a incercat sa prezinte o evolutie a Casei Poporului folosindu-se de fotografiile sale si de amintirile din timpul lucrului la Institut Bucuresti - biroul de arhitectura care se ocupa cu respectivul edificiu.

In cartea sa, Cristian Popescu completeaza tabloul demolarilor cu fotografii din arhiva personala. In mare, zonele documentate sunt cuprinse intre Piata Unirii, Piata Alba Iulia si Timpuri Noi.

Plansele cu fotografii sunt structurate dupa modelul atunci / acum, incat cartea reuseste sa redea cititorului o parte importanta din memoria orasului. Aceasta poate fi comparata cu situatia actuala a strazilor si edificiilor care au ramas.

Apoi, e interesant de observat ca demolarile lui Ceausescu sunt continuate si astazi de primari si investitori. Cladirile de joasa inaltime din zonele centrale sunt lasate sa decada si apoi sunt inlaturate cu totul pentru a face loc parcarilor sau blocurilor de birouri si locuinte.

Mai mult, succesul extraordinar al Centrului Civic e un lucru real, in masura in care a impamantenit o mentalitate nociva la nivel colectiv, conform careia tot ceea ce este vechi e murdar, ineficient si lipsit de importanta.

In paginile cartii veti gasi un oras nu neaparat grozav, dar macar coerent, decent si uman la nivelul scarii si aspectului vizual al cladirilor, dublat de omniprezenta unei vegetatii care da mereu impresia ca acele cladiri disparute sunt foarte confortabil asezate in peisaj.

Documentarea fotografica nu acopera de loc zona Dealului Arsenalului, care poate fi gasita la Andrei Pandele. Avand toate aceste documente la dispozitie, cred ca s-ar putea foarte usor construi o expunere coerenta pentru un mic, dar necesar, muzeu al demolarii.

El ar putea fi realizat si ca un proiect digital, in masura in care harta topografica a orasului din anii 70-80 exista inca si chiar circula prin diverse medii profesionale. Harta si pozele din epoca ar putea fi folosite pentru a construi o simulare 3D a orasului disparut.

Cred ca un asemenea instrument ar putea fi foarte usor folosit de catre adeptii ideii patromoniale, de catre profesorii de arhitectura si de profesori in general, pentru a cultiva un anume respect civic pentru istoria construita a orasului, dublata de un dezgust pentru abuzurile atat de prezente in spatiul public.

O constiinta civica ar ramane sa se adauge acestor doua lucruri.

E absolut clar ca o asemenea idee e periculoasa pentru administratie. Prezenta documentelor de tot felul e stanjenitoare si trebuie marginalizata, pentru ca transformarea lor in bun public ar insemna un obstacol in calea distrugerii la scara mare a orasului care e atat de profitabila astazi - pentru primarul general, pentru primarii de sector si asa mai departe.

De aceea acest muzeu nu exista deja si povestea demolarilor nu face neaparat obiectul unei campanii de informare publica pe canalele de televiziune nationala.

In absenta acestor informatii in scoli si licee elevii spun cu nonsalanta:

'Daca as fi arhitect general al orasului Bucuresti, as demola toate casele vechi si as construi blocuri'.

romanika

2010-12-31T14:51:00.007+02:00

Un recuperator de fier, un carut si un tramvai. Pentru 58 de pagini de blog cu absurditati amuzante din Romania, mergeti aici.

Pruitt Igoe

2010-12-22T12:58:00.004+02:00

In America, locuintele colective construite dupa modelul lui Corbusier nu prea au avut succes. Mai sus, un scurt film documentar despre unul dintre putinele proiecte de acest tip din SUA. E uimitor ca, desi e vorba de un stat capitalist bazat pe un oarecare interes pt profesionalism, dublat de prezenta unui arhitect cunoscut si important, complexul de blocuri ajunge sa aiba aceleasi probleme ca si blocurile comuniste din Bucuresti.

Lifturi care nu merg, aerisire proasta, finisaje de proasta calitate.

M-a facut sa ma gandesc ca de fapt 70 % din populatia Bucurestiului, care locuieste la bloc, sta de fapt in locuinte sociale. Asta sunt de fapt blocurile Epocii de Aur.

Extraordinar si raspunsul populatiei, care a intrat in greva. Dupa 15 ani de la constructie, blocurile au fost demolate.

Bulevardul Buzesti - Uranus

2010-12-15T01:56:00.003+02:00

Observatorul Urban a publicat o analiza a proiectului Bulevardului Buzesti - Uranus. Se pare ca primaria actioneaza in afara legii, cheltuie o suma enorma de bani cu care s-ar putea face lucruri mai bune, evacueaza oamenii fara sa ii despagubeasca si in general, distruge orasul pentru a putea face loc unei zone de cladiri de birouri, care vor sufoca in final noua strada cu un flux mare de masini care vor merge zilnic catre si dinspre noile locuri de munca.

Lectura argumentelor din analiza respectiva duce la concluzia ca incompetenta primariei in probleme de amenajare, dezvoltare si administrare a orasului este evidenta, fiind dublata de rea-vointa.

HO-Restaurant Bukarest

2010-12-12T15:17:00.004+02:00

Imagini cu Restaurantul Bucuresti din Berlin... cateva detalii de la Bundesarchiv:

"HO-Restaurant "Bukarest" - Im rumänischen Stil ist das Restaurant "Bukarest" in der Frankfurter Allee in Berlin eingerichtet, das im Mai dieses Jahres wiedereröffnet wurde. Das Speiserestaurant (unser Foto) und das Weinrestaurant bieten je 120 Gästen Platz. Außerdem gibt es ein Espresso und eine Terrasse. Die original rumänischen Speisen werden von drei rumänischen Köchen zubereitet."

la curte

2010-12-06T01:23:00.008+02:00

Cartea Ioanei Tudora mobilizeaza o serie de perspective teoretice, in incercarea de a intelege ce inseamna de fapt viata la curte in Bucuresti.

Sociologia, istoria arhitecturii si urbanismului se impletesc cu o abordare antropologica. Studiul debuteaza cu o istorie concisa si interesanta a orasului, de la inceput pana astazi.

Se trece apoi la analizarea unei zone date - si anume portiunea de oras dintre strazile Mosilor, Stefan cel Mare, Dacia si Dorobanti. Ceea ce urmareste autoarea in aceasta a doua parte e sa sublinieze evolutia gradinilor.

Din punct de vedere teoretic, studiul se construieste in jurul opozitiei, sau dinamicii dintre strategiile institutiilor publice (primaria orasului, birourile de specialisti in urbanism si arhitectura) si tacticile locuitorilor urbei, care deturneaza, la nivel microscopic, toate aceste strategii prin diverse gesturi.

O a doua idee importanta este conceptia particulara despre peisaj, vazut dintr-o perspectiva antropologica, nu printr-una estetica, asa cum se obisnuieste uneori. Astfel, peisajul este un fapt social, acel fundal al existentei noastre colective pe care il reconfiguram in mod permanent. Opozitia traditionala intre cultura si natura nu e relevanta in acest context, in masura in care ceea ce numim natura nu exista decat ca o parte a unei ambiante manipulata de o intentie constienta umana.

In urma trecerii in revista a evolutiei gradinilor in zona studiata, autoarea ajunge la concluzia ca gradina are o importanta din ce in ce mai minora in orasul actual, interesat mai degraba de maximizarea profitului generat de suprafetele de pamant (construibil).

Dupa anul 1601, cand Mihai Viteazu este infrant de turci, Bucurestiului ii este interzisa constructia de ziduri de aparare. Lucrul asta duce la intinderea orasului pe suprafete mari de pamant si la o densitate scazuta a constructiilor.

Desi deplansa de multi istorici ca o marca a inapoierii si ruralitatii, tocmai aceasta structura foarte putin densa, cu goluri mari de verdeata, livezi si campuri agricole a permis modernizarea rapida a orasului in secolul XIX. Bulevardele au putut sa taie de-a curmezisul loturile de pamant, fara sa trebuiasca sa se faca demolari majore.

In secolele XIX si XX, pana in 1950, s-a atins un echilibru interesant intre spatiul verde - gradina utilitara cu livada si spatiul construit. O anumita conceptie asupra peisajului a fost importanta - peisajul ca locuinta, nu ca tablou.

E vorba de acel tip de gradina in care gasesti flori de camp si buruieni, pomi fructiferi si o oarecare dezordine agricola, e vorba de gradina in care iesi sa te speli la lighean, sau in care stai vara sub vie si citesti o carte.

Conceptia europeana, stiintifica despre peisaj - acel lucru ordonat, destinat ochiului - isi face si el aparitia, mai ales in gradinile publice, dar nu devine dominant si in nici un caz nu inlatura conceptia utilitara asupra peisajului.

La acest nivel se situeaza izbanda vernacularului asupra ideii culte de peisaj.

Odata cu comunismul apare o destructurare a gradinii utilitare ca spatiu comunitar, pentru ca noua oranduire destrama contactele sociale, instaureaza tensiuni intre noii chiriasi aparuti cu forta si vechii proprietari. In acelasi timp, apar noii veniti in oras - care nu cunosc acest tip de raportare la spatiul privat care este gradina urbana.

Unii din ei inteleg cu mai mare usurinta confortul apartamentelor de bloc in opozitie neta cu lumea rurala din care veneau si desconsidera gradina, drept acel loc care le aminteste de vechi servituti fata de pamant.

Dupa 89 dezintegrarea sociabilitatii merge si mai departe, se instaureaza individualismul si gradina ramane lipsita de orice practici legate de coeziunea sociala. In aceeasi masura, timpul se comprima, linistea patriarhala e alungata de stres, iar vegetatia insasi incepe sa fie acoperita de beton, pentru a face loc parcarilor.

Spatiul se stramteaza din ce in ce mai mult, pentru ca fiecare metru patrat costa.

Astfel, gradina utilitara, acel loc care a fost definitoriu pentru un intreg oras, fiind considerat in acelasi timp drept un semn al inapoierii (de catre scriitori, arhitecti si urbanisti care vedeau in ea orientalitatea noastra), sau un semn de sanatate si un izvor de liniste si bucurie (de catre locuitorii simpli), incepe sa se retraga din oras, sub presiunea diverselor procese care modifica orasul astazi.

Interesant este faptul ca, desi isi schimba continutul si directia, dinamica institutional / vernacular inca functioneaza si de data asta gratie unui bizar acord: kitschul devine cultura oficiala. Prin aceasta, autoarea se refera la inexistenta unui model estetic in ceea ce priveste amenajarile de arhitectura sau gradinile actuale.

Totusi, imi e greu sa nu remarc faptul ca in carte functioneaza doua acceptiuni ale vernacularului. Exista vernacularul 'bun' dintre anii 1860 - 1950, care prelungeste in mod popular eclectismul, modernismul si stilul romanesc, imprumutand ce vede la sosea si ducandu-le in mahalale.

Acelasi vernacular 'bun' reuseste sa se impuna si ca o realitate a contextului modernizarii orasului - in masura in care spatiile goale, sau inverzite dintre case raman in oras chiar daca edilii considera joasa densitate (adaugata la marea suprafata) a orasului drept un semn de inapoiere.

Exista apoi si vernacularul 'rau', de dupa revolutie, care inseamna mai degraba agresivitatea kitschului, decat aspectul lui popular si naiv. El ar fi legat poate de un lucru pomenit de Andrei Pandele - Casa Poporului devenita model de imagine pentru casele noilor imbogatiti.

Mi se pare important de subliniat distinctia intre cele doua optici, in masura in care o parte din carte preamareste acest vernacular ca rezistenta a spatiilor largi si verzi dintre case, populate cu practici agricole si de sarbatoare (vinul, micii, prietenii si petrecerea in aer liber), urmand apoi sa incheie intr-o nota destul de sumbra studiul cu concluzia ca tot vernacularul e cel care face legea in oras, in masura in care el e acum stilul primariei.

Totusi, pana la urma e usor de vazut ca gradina utilitara e un lucru mai sanatos decat agresivitatea spatiilor betonate, construite in asa fel incat sa respinga orice privire si daca e posibil, sa ofere maximum de profit.

Daca vernacularul e de fapt o prezenta atat de puternica in Bucurestiul mai vechi, dar si in cel de astazi, poate e important de observat ca o parte importanta a continutului sau s-a transformat in mod substantial, de la o mostenire savuroasa a unor practici agricole premoderne, la o lipsa de gust si de masura destul de neplacuta.

2010-10-20T20:50:00.006+03:00

via fgm

un sfarsit in marmura

2010-10-15T18:07:00.005+03:00

Andrei Pandele e un fotograf interesant, dar de profesie e arhitect. Folosind cateva dintre propriile sale fotografii si amintiri, la care a adaugat si niste interviuri cu alti arhitecti si diverse informatii din alte surse, Pandele a scris una dintre cele mai clare si mai concise carti despre Casa Poporului.

O puteti cumpara de aici.

un dar pentru eternitate - 400 milioane de euro

2010-09-29T11:30:00.018+03:00

Uitasem de Catedrala Mantuirii, dar postul de mai jos al lui Vlad mi-a adus aminte din nou de ea. Dupa o scurta cautare pe google am gasit un fel de film de prezentare facut de Patriarhie, in care se discuta istoria ideii de catedrala a mantuirii, tema de arhitectura si se vorbeste despre procesul prin care au ajuns la respectiva solutie.

Inevitabil, cand se pune in discutie propunerea lui Carol I nu se vorbeste despre faptul ca era o propunere legata de Razboiul de Independenta, fiind deci o idee civila de monumentalizare a eroilor neamului, neavand nici o legatura cu biserica ortodoxa, in fond. Ideea nu era de a oferi cadou Patriarhiei un enorm edificiu, se dorea cinstirea unor oameni care au murit pe front. Si atunci cand se mentioneaza 'rezistenta' la proiect nu se da nici un indiciu asupra naturii sale (faptul ca un alt monument de arhitectura - mausoleul din Parcul Carol - urma sa fie distrus).

Interesanta e si remarca patriarhului, conform caruia biserica ar trebui sa fie 'frumoasa, o expresie a sufletului romanesc in bucurie'. Din pacate, bisericile mici, de secol XVII si XVIII din Bucuresti sunt mult mai umile si mai placute la aspect decat proiectul respectiv, care nu face altceva decat sa duca pana la ultimele consecinte nationalismul romanesc trecut prin distorsiunile megalomane comuniste.

Nu se spune nimic nici despre faptul ca tema de arhitectura ca atare - Catedrala - e in fond eminamente catolica. Catedrala e locul unde isi are sediul episcopul, sau unde isi are 'catedra'. Biserica ortodoxa romana descopera de-abia la sfarsitul secolului XIX inceput de XX tema arhitecturala a bisericii urbane, la care nu se poate spune ca da solutii teologice sau arhitecturale prea stralucite. De obicei se fac imprumuturi din Occident (rozase, ancadramente gotice, statui - care sunt o blasfemie apropo de 'chipul cioplit'), se 'umfla' micile biserici rurale sau de manastire pana la dimensiuni care devin caricaturale, sau se face un stil compozit din 'tot ce are Romania mai bun in domeniu'.

Dar Romania are biserici de lemn in Transilvania, biserici influentate de stilul gotic in Moldova si biserici construite de mesteri sarbi in Tara Romaneasca (vezi biserica de la Curtea de Arges). Nici urma de 'stil national unitar'. Catedrala trebuie sa aiba un stil romanesc care trebuie inventat astazi, in anul 2010, chiar daca au mai existat incercari in sensul asta si inainte.

Pentru niste ortodocsi seriosi si pentru niste arhitecti seriosi tema Catedralei Mantuirii Neamului e un lucru putin mai complex, care cere solutii pe masura. Comentariul rautacios la adresa concursurilor de arhitectura anterioare - care au dat rezultate nesatisfacatoare - e folosit ca argument pentru sustinerea tezei conform careia adunarea de 'arhitecti care au construit deja catedrale', pe care patriarhul ii indruma in maniera lui Ceausescu, sunt mai competenti decat un autor singular al unui proiect.

In acelasi sens merge si alcatuirea comisiei de construire a edificiului, formata dintr-un cleric si doi ingineri. Nici un arhitect printre ei! Si in comisia de evaluare a proiectului castigator, aceeasi situatie. Singurul arhitect e expert în studii de fezabilitate şi proiecte tehnice, deci evalueaza proiectul doar din punct de vedere practic, pentru ca arhitect e patriarhul.

Apoi, ideea de a cere fiecarei patriarhii locale recomandari de arhitecti suna destul de prost si rezultatul final arata tot ca un tort mai mare, de pus langa alte torturi, doar ca-s comuniste.

Prin amplasarea Catedralei langa Casa Poporului, Patriarhia Romana nu face altceva decat sa confirme validitatea initiativelor constructive ale lui Nicolae Ceausescu, pe care de bine de rau l-a sustinut si inainte de 1989 si cu vorba si cu fapta.

E interesant de vazut si faptul ca locul in care se desfasoara discutiile despre proiect in filmul de mai sus este cladirea Marii Adunari Nationale, construita de arhitectul Maimarolu in 1907. De la aceeasi tribuna isi rostea Ceausescu cuvantarile sale catre popor. Wikipedia zice:

În perioada socialistă edificiul a funcționat ca sediu al Marii Adunări Naționale, organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România. După evenimentele din 1989 a redevenit sediul Camerei Deputaților, iar în anul 1997 a intrat în posesia Patriarhiei Române.

Stilul narativ si optimismul sfatos al discursului din documentar amintesc de atitudinea unui comentator de cincinal.Trinitas TV!

Catedrala Mântuirii Neamului va avea 110 metri înălţime, 12 lifturi, capacitate de 5.000 de pelerini si ne va costa 400 milioane de euro. Stirea aici. Catedrala are si site web.

Copie dupa Baksy la Cafepedia

2010-09-24T15:41:00.004+03:00

originalul din Bristol

Catedrala mantuirii neamului

2010-09-24T15:34:00.006+03:00

NO COMMENT

photos by Oana Tanase and stolen from the internet

Portul Bucuresti

2010-09-12T19:06:00.001+03:00

[via Alex Baciu]

parcare sub statui

2010-09-06T11:18:00.000+03:00

Bucurestenii nu se mai intalnesc “la statui” la Universitate, ci “langa santier”! VIDEO pe www.incont.ro

dâre de apus tehnicolor (fragment)

2010-09-02T20:32:00.014+03:00

bucuresti, 2010

Propunere de politică publică privind asigurarea creșterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural național

2010-08-05T16:54:00.002+03:00

...de la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în consultare publică până pe 18 august! Nu rataţi!

http://www.cultura.ro/News.aspx?ID=1604

http://www.cultura.ro/Files/GenericFiles/ppp-final.pdf

Horia

2010-08-01T21:26:00.001+03:00

~~CITITI REVISTA TREATRUL~~
CITITI REVISTA TEATRUL

Aprilie 1932 - O excursie la Snagov

2010-08-01T21:23:00.002+03:00

gigi pe bici

2010-07-30T13:43:00.003+03:00